Oricat de extravaganta sau austere ar fi o amenajare in jurul unei institutii, daca aceasta nu este functionala isi pierde din valoare.

Oamenii trebuie sa se poata simti relaxati si trebuie sa ramana cu o impresie placuta.

Accesul la cladire trebuie sa fie facil si usor vizibil. Plantele, florile, bancutele si altele asemenea trebuie sa nu incurce in nici un fel traficul sau privirea.

Acest spatiu public trebuie sa deserveasca mai multe functii, asa ca este de importanta maxima stabilirea scopului si crearea peisajului care sa ii corespunda perfect.

Spatiul verde din jurul unei institutii trebuie sa fie bine gandit deoarece, in mod ideal, n-ar trebui schimbat prea des. Aceasta abordare ajuta la identitate si personalitate si face ca peisajul respectiv sa fie usor recognoscibil.

Tocmai din acest motiv, flexibilitatea se construieste pe o baza buna (cum ar fi un gazon de calitate, proaspat, verde) si detaliile de genul plantelor si arborilor vin doar sa completeze subtil, facand ca schimbarea lor (in cazul in care este necesar) sa fie usoara si sa nu aiba un impact major asupra functionalitatii.

Fara oameni, spatiul nu prea are insemnatate. Amenajarea trebuie sa trezeasca emotii, reactii si apreciere, insa fara sa copleseasca.

Ideea este ca fiecare om, indiferent de personalitate, de scopul vizitei, etc, trebuie sa se regaseasca in peisagistica respectiva, motiv pentru care aceasta din urma trebuie sa fie extraordinar de bine gandita.